Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate

Mergând, spre Golgota, cu crucea în spate, Cu rana de spini ce amar Îl durea, /: El urca-nspre culme, cu-a-mele păcate, Şi sarcina lumii era foarte grea. :/ Fugit-au cu toţii din sfânta Lui faţă, Căci toţi cei din jurul Lui erau străini. /: Şiroaie de sânge-L brăzdează pe faţă... Pe frunte, El poart-o cunună de spini. :/ Din câţi vindecat-a, nici unul nu-i astăzi; Fugit-au cu toţii, cu toţii s-au dus; /: Dar, fără cârtire, El urca-n tăcere... El urca... El urca... spre Golgota sus. :/ Pe câţi întâlnit-a-n a lumii pustie El, apa vieţii le-o dete în dar, /: Iar astăzi nu-i nimenea să-I astâmpere setea - I-au dat un burete atât de amar... :/ Pe câţi în viaţă, în mii de suspine, Din lanţurile grele, i-a izbăvit! Iar azi, ca răsplată, şi mâini şi picioare Şi corpul întreg în cuie-i ţintuit. :/ Aşa se sfârşeşte a lumii salvare: Pe culmea Golgotei, pe vârful ei, sus. /: Prin toate acestea, ne dete iertarea Şi Cel ce ne-o dete, se cheamă Isus. :/ Deci, tu, om ce-n lume mai stai în adormire, Credinţa ta las-o să urce mai sus, /: Să poţi avea parte de ceasul răpirii Căci Cel ce-i salvare, Se cheamă Isus!:/ - Nicolae Moldoveanu -