Mi-a spus Isus căci m-a ales
Mi-a spus Isus căci m-a ales
În grădina Sa o floare
Dar vânturile cele reci
Mi-au veştejit culoarea.
Pe inima mea mi s-a pus
Povoara grea de gânduri
Iar sufletul meu e străpuns
De felurite grijuri.
Suspine pline de amar
Se-nalţă sus în zare
Şi curg din ochii mei şireag
De lacrime amare.
Sufletul meu lăsat pustiu
Prin suferinţe amare
Deaceea neâncetat suspin
Căci rana mea e mare.
În nimeni nu găsesc odihnă
În lumea rea pustie
De aceea-l chem pe Domnul salvei
Să-mi dea bucurie.
De aceea-l chem în viaţa mea
Şi-l rog cu umilinţă
Atunci când va fi lupta mai grea
Să-mi dea biruinţă.