Mi-aduc aminte când
Mi-aduc aminte când
Ca melul rătăcit
Căzuse-m în prăpastia minciunii
Fugise-m de adevăr
Spre paradisul efemer
Plin de himere care pier.
Mi-aduc aminte cum
În jur lupii urlând
Îmi strecurau urcând fiorii groazei
Şi noaptea se lăsa
Iar deznădejdea tot mai grea
Mă-nconjura, mă-nvăluia
Strivindu-mi sufletul în ghiara sa.
# N-am meritat
Să mă iubeşti aşa de mult
N-am vrut să te ascult
Şi am ajuns un om pierdut
Un om murdar,
Un om căzut,
Un om ratat
N-am meritat
Să mă iubeşti aşa de mult
Dar Tu Isus m-ai ridicat
M-ai curăţit şi m-ai iertat
O, nu! N-am meritat. #
N-aveam puteri să urc
Pe culme înapoi
Şi nici lumină să găsesc cărarea
Speranţa cât a fost
Nu mai avea acum vre-un rost
Eram răpus, eram distrus.
Târziu am auzit
Ecoul îndepărtat
Un glas duios chemându-mă pe nume
În şoaptă ţi-am răspuns
Şi lângă mine Tu Isus
Ai apărut şi blând mi-ai spus
De la început de lume m-ai căutat.
# N-am meritat
Să mă iubeşti aşa de mult
N-am vrut să te ascult
Şi am ajuns un om pierdut
Un om murdar,
Un om căzut,
Un om ratat
N-am meritat
Să mă iubeşti aşa de mult
Dar Tu Isus m-ai ridicat
M-ai curăţit şi m-ai iertat
O, nu! N-am meritat. #