Mi-ai spus că făr' a Tale şoapte, mi-apune ceru-n asfinţit
Mi-ai spus că făr' a Tale şoapte, mi-apune ceru-n asfinţit
Când stele plâng ascunse-n noapte al zorilor cânt nerostit.
Mi-ai spus că făr' a Ta nădejde sunt ca un şoim rătăcitor,
Ce ţărmul gloriei îl vede, dar rănile din piept îl dor...
# Pribeag din lumea de-ntristări,
Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor.
Plângând 'nainte ţi-am căzut, şi Te-am rugat
Să-mi fi al vieţii mele scump şi bun Mântuitor. #
Mi-ai spus că făr' a Ta iubire mi-e sufletul un jar nestins.
Când flăcări vii din nemurire, cu ură vânturi reci le-au stins...
Mi-ai spus că făr' a Ta speranţă, al inimii catarg mi-e frânt,
Când vin furtuni de suferinţă, şi-n barca vieţii nu e cânt.
# Pribeag din lumea de-ntristări,
Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor.
Plângând 'nainte ţi-am căzut, şi Te-am rugat
Să-mi fi al vieţii mele scump şi bun Mântuitor. #
Ţi-am spus că Tu mi-eşti dimineaţa pe cerul rănilor din piept
Ce-mi risipeşte-n lacrimi ceaţa când mângâierea o aştept
O, Doamne dragostea-ţi mi-e focul, speranţa e catargul ei
Nădejdea-i aripa şi cântul ce-L poartă-n el pe Dumnezeu.
# Pribeag din lumea de-ntristări,
Tu m-ai chemat din rug de foc mistuitor.
Plângând 'nainte ţi-am căzut, şi Te-am rugat
Să-mi fi al vieţii mele scump şi bun Mântuitor. #