Mi-e dor de cer, nu-mi pasă de durere

Mi-e dor de cer, nu-mi pasă de durere; În orice-ar fi nu văd decât un pas Prin care urc spre marea mângâiere, Ce-o voi găsi la Tatal meu acas # Dar până-atunci eu cânt pe calea vieţii, Din lacrimi strâng mănunchi de bucurii Şi-aştept sa trec pe porţile Cetăţii, Să fiu acasă-n veşnicii! # Te voi uita de-a pururi, tristă lume! La orice pas mereu m-ai înşelat : Din bogăţii, din glorii şi renume Nimic de preţ, nimic nu mi-ai lăsat # Dar până-atunci eu cânt pe calea vieţii, Din lacrimi strâng mănunchi de bucurii Şi-aştept sa trec pe porţile Cetăţii, Să fiu acasă-n veşnicii! # Un cer de vis, splendori fără de nume Voi admira cu sufletul uimit Şi voi cânta pe-a veşniciei culme Că am ajuns acasă, în sfârşit # Dar până-atunci eu cânt pe calea vieţii, Din lacrimi strâng mănunchi de bucurii Şi-aştept sa trec pe porţile Cetăţii, Să fiu acasă-n veşnicii! #