Mi-e sufletul mâhnit și plâng, și vreau Isus ca să-Ți cânt

Mi-e sufletul mâhnit și plâng, și vreau Isus ca să-Ți cânt Să înalț spre Tine dulci cuvinte, să-i fac pe cei trudiți să-Ți cânte Și-aș vrea ca cei ce-s prin spitale, ei să-Ți ridice osanale Ca Tu să-i scoți din patul lor, ca pe ologul din pridvor. De aceia Te așteptăm mereu pe Tine Doamne Dumnezeu Săne ridici de pe pământ la Tine Doamne în cerul sfânt Căci doar la Tine-i bucurie ce n-are seamăn pe vecie Căci bucuriile de aici ș-atât de scurte, atât de mici Sunt mulți ce așteaptă alinare sunt la necaz și la strâmtoare Și mulți așteaptă-n chinuri grele ca Tu să spui ieșiți din ele Căci sunt atâția ce Te cheamă ce n-au nici tata i nici mama Străini lipsiți de ajutor chemându-Te în drumul lor. Te aștept în zorii dimineții, Te aștept pân` la amurgul vieții Candela să mi-o umplii iar, să nu fiu gol, fără de har Să ne-mplinești marea dorință umple-ne Doamne de credință Cu pace sfântă, cu al Tău har ce a fost adus de pe Calvar.