Mireasa Mea, bătută de furtună
Mireasa Mea, bătută de furtună,
Nemângâiată, vino! vino!...
Ai început să bâjbâi prin negrul întuneric,
Ai început să murmuri în suferinţa grea
Ziceai că s-a dus totul, nimic nu-i pentru tine,
Iar crucea ce ţi-am dat-o, îţi pare-atât de grea.
Uitat-ai de nădejde şi ce spune Cuvântul
Uitat-ai tu de toate până şi legământul.
Ai început să murmuri, să mergi strâmb pe cărare
Uitând făgăduinţa, cerească îndurare.
Uitat-ai ce-a zis Domnul: că-n noaptea cea amară,
Ca fulgerul pe ceruri Isus o să apară.
Descurajarea-ţi mare, la ceruri a ajuns
Cu lacrime la Tatăl mijloceşte Isus.
"Vezi Tată? Vezi copiii ce Mi I-ai dat în lume:
Se pierd în valuri grele, loviţi sunt de durere
Azi masa este gata, odaia-i pregătită...
Mă duc, Mă duc, o, Tată, ca să-i aduc la nuntă.!"
Acolo vei gusta din fructe hrănitoare
Vei bea din apa vie ce e răcoritoare.
Acolo eşti scutită de vânt şi vijelie.
"Amin!" Mireasa strigă: "Amin Isuse Ţie!"