Munţi înalţi, semeţi
Munţi înalţi, semeţi,
Cu brazi plini de nămeţi
Vântu-i adia şi parcă aşa spunea:
# Doamne cât de mare eşti!
Doamne cât de mare eşti!
Şi cât ne iubeşti! #
Oceanu-n depărtări
Îşi poartă cântu-n zări
Iar pescăruşii-n zbor îngână-ncetişor:
# Doamne cât de mare eşti!
Doamne cât de mare eşti!
Şi cât ne iubeşti! #
În adâncă noapte,
Stele pline de şoapte
În feeria lor licăreau uşor:
# Doamne cât de mare eşti!
Doamne cât de mare eşti!
Şi cât ne iubeşti! #
Eu mă alătur lor
Şi-ntr-un mare cor
Îţi cântăm cu dor cât de mare eşti!
# Doamne cât de mare eşti!
Doamne cât de mare eşti!
Şi cât ne iubeşti! #