Mă-ntorc cu căinţă, Părinte-al iubirii

Mă-ntorc cu căinţă, Părinte-al iubirii Să-Ţi cer azi iertare pentru-al meu trecut, Tu ţi-ai dat viaţa ca preţ al mântuirii Când eu rătăceam ca şi fiul pierdut. # Departe de casă în bezna pierzării, În poftele rele adânc cufundat, Setos de plăcere eu am dat uitării Palatul iubirii din care-am plecat. # Am ajuns în tină, călcat în picioare În ţara robiei cumplit umilit. N-am fost pentru nimeni, Isuse, valoare Am fost pe vecie pierzării sortit. # Viaţa ce-n dar Tu, Isuse, mi-ai dat-o Curată, sclipind ca un vas preţios, Am zdrobit-o-n cioburi şi-apoi fără milă Eu am risipit-o-n praful de jos # Dar Tu coborât-ai aici jos în tină, În praful acela-n genunchi te-ai plecat Şi ciob lângă ciob cu iubire divină Ai pus laolaltă acel vas sfărmat. # De-aceea Isuse, viaţa-mi întreagă În mâinile Tale deplin Ţi-o predau # Şi orice mi-ai cere, ajută-mi, o, Doamne Cu inima largă să pot ca să-ţi dau. #