Ne stingem Doamne aşteptând

Ne stingem Doamne aşteptând Sosirea zilei Tale E lungă aşteptarea când Ne laşi parcă-n uitare E grea vegherea fără har Ca lupta fără arme Când vezi în jur atâţia cari Cuprinşi de somn şi moarte Când vezi fecioarele aţipind În noaptea-ntunecoasă Când atunci somnul ia cuprins Străjerii tăi din casă Când solii păcii au amuţit Vestindu-te pe tine E grea vegherea la sfârşit Când ajutor nu vine Nădejdea ni s-a destrămat De multe ori în luptă Şi ancora ce tu ne-ai dat De Furtuna-i purtată Vâslim şi noi ne zbuciumăm Pe furtunoasă mare Dorim acasă s-ancorăm În cortul slavei Tale Dar până atunci Isus iubit Îmbracă-ne în putere Căci valul parcă-i mai cumplit Poverile-s mai grele Căci stâncile ascunse sunt Mai mult ca altădată Care lovesc în tot ce-i sfânt Din cale să ne-abată.