Ne vom întâlni odată, Dumnezeu
Ne vom întâlni odată, Dumnezeu,
Voi purta pe frunte flori de crin,
O podoabă pusă creştetului meu
Ca să ştiu că m-ai iubit deplin.
Şi-Ţi voi spune încă-o dată ,Dumnezeu,
Cât mi-a fost de Tine-n lume dor
Cât doream să mă despart de ce-am fost eu
Cât doream să uit şi-apoi să mor.
Poate-atunci vei înțelege, Dumnezeu,
Cât mi-a fost în inimă pustiu
Cât de mult am plâns şi tare mi-a fost greu
Şi cât Te-am iubit fără să ştiu.
Voi ajunge lângă Tine, Dumnezeu,
Paşii mei se vor opri pe prag
Ai să dai odihnă sufletului meu
Şi-am să-Ţi spun ce tare mi-ai fost drag.
Ne vom întâlni odată, Dumnezeu,
Voi purta pe frunte flori de crin
O cunună pusă creştetului meu
Şi-am să ştiu că m-ai iubit deplin.