Ascultă poporul meu ce acum îţi vorbesc Eu
Ascultă poporul meu ce acum îţi vorbesc Eu,
Tu să fi mai iubitor şi-n necaz mai răbdător.
Aprindeţi candele, curăţeşte-ţi hainele.
Sufletul ţi-l curăţeşte, căci venirea mea soseşte.
Căci vă spun că iarăşi vin, să nu vă găsesc dormind.
Să aveţi candele pline şi să mă aşteptaţi pe Mine.
Ca un Mire glorios, vin pe norul luminos,
Ca să-mi iau poporul Meu şi să-l duc unde sunt Eu.
Unde veşnic e lumină, unde-n veci e zi senină.
Unde pomii înfloresc şi cei drepţi în veci trăiesc.
Ascultă popor iubit, Eu acuma ţi-am vorbit.
Şi de-acuma îţi vorbesc, căutând să te trezesc.
Dar tu stai nepăsător, nu mă chemi în ajutor,
Să-ţi dau mâna de salvare, ca şi lui Petru pe mare.
Petru în mare când era, el din toată inima,
A strigat în gura mare, scapă-mă Doamne din mare.
El întinsa mâna tare, ca să-l scape de pierzare.
Puţini credincioşilor cere-ţi al Meu ajutor.
Eu sunt gata de iertare, ca să iert pe fiecare,
Care se întorc de la rău şi urmează drumul Meu.
Căci Tu, Doamne, şti prea bine, cât ai răbdat pentru mine.
Cât ai plâns în Gheţimani, printre cete de duşmani.