Nu fi trist când somnul morţii
Nu fi trist când somnul morţii,
A răpit un scump de-al tău,
Credincioşi de-om fi cu toţii,
Ne vedem la Dumnezeu!
Toţi aleşii-atunci se-adună,
Toţi acei ce-au adormit,
Şi cu cei vii împreună,
Ne-om vedea necontenit.
Viaţa-aceasta-i ca o floare
Smulsă de un val de vânt,
Tot aşa de trecătoare,
Toate sunt pe-acest pământ.
Unul azi şi altul mâine,
Se sfârşeşte ca un vis,
Dar acela va rămâne,
Care face cum stă scris.
În Isus e mângâiere,
Azi spre tine S-a plecat,
El te-ajută în durere,
Încetează-al tău oftat!
Şi El a murit pe cruce,
Despărţit de toţi a fost,
El pe-ai Săi îi va conduce
La un veşnic adăpost.