Nu iubiți plăcerea lumii
Nu iubiți plăcerea lumii
Căci acel ce o iubește a lui dragoste răcește,
Și credința se slăbește: vai de ei.
Cei ce dorm în a lor fire și trăiesc în amăgire
La fapte neprihănire: nu-s ai mei!
Pofta lumii e otravă
Cine gustă din ea moare numai poate fi o floare
Ce-nflorește pe cărare: numai stă.
Pe o lingură de linte fericirea el o vinde,
Ca cel ce nu ia aminte: ca și Esau!
Acum vremea s-a scurtat,
Aproape peste holda toată numai neghină curată,
Roada-i crudă nu e coaptă, spinii au crescut
Și omida necredinței roade putere credinței
De pe calea pocăinței, prea mulți au căzut.
Să băgăm acum de seamă
Că-n grădinile iubirii urâciunea pustiirii
Strică azi toți trandafirii: să vegheați.
Și pe-a fericirii treaptă tu veghează și așteaptă
Ca fecioara înțeleaptă: așteptând.
Uită-te te cercetează dacă mai ești în credință,
În haină de umilință: cum Te-am pus.
Când ți-oi face cercetarea îți voi pune întrebarea
De ce ți-ai părăsit calea și pe Isus?
Domnul Isus azi vorbește
Cei ce au păstrat al meu cuvânt și au rămas în legământ
Credincioși până la mormânt. M-au slujit
Ei vor fi aceia care au luptat pe această cale
Chiar cu prețul vieții sale m-au iubit.