Nu mai spune-a ta durere frate nimănui

Nu mai spune-a ta durere frate nimănui
Povesteşte-ţi tot necazul numai Domnului
Nu-alerga cu chinurile tale sufleteşti
Nici la prieteni, nici la oameni să le lecuieşti.
Oamenii nu pot s-aline suferinţa ta
Prietenii nu pot s-ajute orişicât ar vrea
Însă-Acel ce-I din vecie binecuvântat,
A venit din totdeauna la câţi L-au chemat.
De plângi astăzi şi te doare, mâine va-nceta
Cel ce ştie face rana, o va şi lega
Nu-ţi pierde nădejdea frate, nu te-nspăimânta
Rana ta nu e-nspre moarte, ci-i spre Slava Sa.
Şi tu când vei înţelege, vei slăvi mereu
Pe Cel ce se poartă astfel cu copilul său
Căci obrajii care-n lacrimi au fost adăpaţi
Sus în veşnicia slavei, vor fi mângâiaţi.
Deci te du la Domnu frate, El te-a vindeca
Rana ta cea grea de moarte o va şi lega
Şi-astfel vei fi de-a pururi deplin uşurat
Căci aşa cum el lucrează, nimeni n-a lucrat.
Doamne, peste-a noastră faţă, toarnă-aş Tău alin
Peste ceaţa vieţii noastre adu-al Tău senin
Doamne, varsă-a Ta putere, mângâierea Ta
Peste noi întinde-Ţi braţul, dă-ni pacea Ta.