Nu te teme, Israele!
Nu te teme, Israele!
Căci mai sus mai sus de stele
Ai un Domn ce cu putere te-a însoţit.
Prin robie, prin pustie
Prin necaz şi bucurie
În a ta călătorie te-a păzit.
# O poporul meu! Cum te-ai depărtat?!
Deşi bunătatea mea mereu tu ai gustat
Când ai fost flămând Eu te-am săturat
Iar când setea te-a răpus din stâncă apă Ţi-am dat. #
Cât mă doare pentru ţine
Căci te-ai depărtat de Mine
Te-ai dus pe cărări străine prin pustiu.
Azi te chem cu îndurare
Să te-întorci din a ta cale
Nu te duce spre pierzare Israel.
# O poporul meu! Cum te-ai depărtat?!
Deşi bunătatea mea mereu tu ai gustat
Când ai fost flămând Eu te-am săturat
Iar când setea te-a răpus din stâncă apă Ţi-am dat. #
Sus în slava fericirii
Vreau să fii şi tu cu Mine
Să te mângâi cu iubire, Israel
Mă întind să-ţi iau povara
Să-ţi ridic cu drag ocara
Dar întoarce-te tu dar, din starea ta cea grea
# O poporul meu! Cum te-ai depărtat?!
Deşi bunătatea mea mereu tu ai gustat
Când ai fost flămând Eu te-am săturat
Iar când setea te-a răpus din stâncă apă Ţi-am dat. #
Curând Păstorul-Şi adună
Cu iubire a Sa turmă
Şi ai să poţi primi cununa, cum e scris
Nu mai sta în nepăsare,
Israele, deşteptare!
Ca să poţi sta în picioare la sfârşit!
# O poporul meu! Cum te-ai depărtat?!
Deşi bunătatea mea mereu tu ai gustat
Când ai fost flămând Eu te-am săturat
Iar când setea te-a răpus din stâncă apă Ţi-am dat. #