Nu ţi-a fost prieten duhul lumii

Nu ţi-a fost prieten duhul lumii, Te-a amânat de azi pe mâini # Şi după ani de amăgire Nimic nu ţi-a lăsat în mâini. # Nu ţi-a fost nici copilăria Prieten credincios, curând, # S-a dus senină către alţii Şi gol te-a părăsit, plângând. # Nu ţi-a fost prieten cu credinţă Nici tinereţea, cât ai vrut, # Nici sănătatea, nici norocul, Un singur Prieten ai avut # Dar pe Acela Unul Singur L-ai preţuit cel mai puţin, # L-ai ascultat cel mai din urmă Şi L-ai privit cel mai străin. # Şi totuşi încă El aşteaptă Ca-n sfintele-ţi păreri de rău # Să preţuieşti a Lui iubire Cât mai aşteaptă-n pragul tău. # Deschide-I Singurului Prieten, Plângându-ţi vina ta cu-amar, # Căci, dacă şi El Se va duce, Poţi plânge-n veci, va fi-n zadar! #