O, Doamne, loc de adăpost
O, Doamne, loc de adăpost
Şi sprijin în dureri,
O stâncă tare Tu ne-ai fost,
Mereu ne-ai dat puteri.
Pământul de s-ar clătina,
Furtuni de ar veni,
Chiar marea dacă-ar spumega,
Tu ne vei ocroti.
E noapte-adâncă pe pământ
Şi pier împărăţii
Iar printre neamuri e tumult
Dar zorii vor veni.
Opriţi-vă, Eu, Dumnezeu,
Stăpân a toate sunt,
Din veac şi până-n veac mereu
Domnesc pe-acest pământ.
Departe, dincolo de nori,
Cetatea noi zărim;
Acolo Domnul e în zori,
Acolo vrem să fim.