O, Golgota, pământ, sus pe deal fără flori

O, Golgota, pământ, sus pe deal fără flori, Hărăzită ai fost tu cândva # Ca pe-a tale colini să se urce mulţimi Pe Isus spre a-L crucifica. # Parcă-L văd cum din ochi lacrime se preling Pe obraz şi pe barbă-n jos # Căci pe umerii Săi, lemnul pus de călăi, Apăsa, apăsa dureros. # Istovit de puteri, pe-al tău vârf, Golgota, În sfârşit, plin de răni, a ajuns # Oameni răi şi haini cu priviri ca de câini, Pentru-al lumii păcat L-au străpuns. # Între cer şi pământ pe lemn fu ridicat Ca tâlhar între alţi doi tâlhari # Lumea oarbă stătea, cu dispreţ Îl privea Chiar şi cei mai semeţi cărturari. # Prin văzduhul cernit norii negri zburau Ducând vestea cea sumbră în zări # Setea-n piept Îl ardea, nimeni apă nu-I da Şi încet se stingea în dureri. # În bătaie de joc pe o trestie-au dat Un burete-nmuiat în oţet # Când din rănile Lui, pentru vina oricui, Curgea sânge de mare Profet. #