O, Isuse dulce, dulcele meu Domn
O, Isuse dulce, dulcele meu Domn
Ziua treaz şi noaptea suspinând în somn
Sufletul meu cheamă chipul Tău blând
Ziua treaz, Isuse, noaptea suspinând.
Fermecat de dorul dulcelui Tău chip
Pe-a chemarii dumuri sufletu-mi risip
Şi în stropi de lacrimi inima mi-o ard
Să-Ţi aduc mireasma mirului de nard.
O, Isuse drag, o Mire minunat
Nu-i deajuns suspinul cât am îndurat?
Nu ajunge oare plânsul cât am plâns
De nu-mi stâmperi încă dorul meu nestins?
Pe al Tău drum în calea pasului curat
Crinii cei mai albi şi scumpi i-am presărat
Şi de-atâţia ani de seri şi dimineţi
Te aştept mereu şi nu te mai araţi.
Nu-s destul de-aprinse a dragoste-i dorinţe
Oare nu-s destule lacrime fierbinţi
Oare nu-i deajuns de arsă inima
De mai poti să-ntârzi făr-a Te-arăta?
Nu-s deajuns de albi ai sufletului crini
Ori acei ce-aşteaptă, atât sunt de puţini
De a lor chemări şi lacrimi nu ajung
De Ţi-e drumul parcă zi de zi mai lung.
O Isuse scump, o Mire minunat
Dorul meu te cheamă ziua nencetat
Sufletul meu ars te cheamă noaptea-n somn
O, ascultă-I vino, dulcele meu Domn.