O, blândă Stea, iubit Mântuitor
O, blândă Stea, iubit Mântuitor,
Condu-mă Tu!
Când totu-i trist, speranţele când mor,
Condu-mă Tu!
Decât să cad trudind fără răgaz,
Destul acum să fac un singur pas.
Până acum cu dor eu nu Ţi-am zis
Condu-mă Tu!
Căci eu voiam un drum de tot deschis,
Condu-mă Tu!
Azi sfatul Tău e tot ce mi-a rămas,
Destul să văd, să fac un singur pas.
Chiar printre stânci, pe drum necunoscut,
Condu-mă Tu!
Când neguri vin, eu nu voi fi pierdut,
Condu-mă Tu!
Sunt orb şi gol, de-aceea nu Te las,
Destul acum să fac un singur pas.
În suferinţi, în lanţuri de dureri,
Condu-mă Tu!
Până voi fi ajuns la Tine-n cer,
Condu-mă Tu!
Când vocea ta aud în orice ceas,
Destul atunci să fac un singur pas.
Nu mă lăsa în lacrimi şi nevoi,
Condu-mă Tu!
Revarsă-n mine azi speranţe noi,
Condu-mă Tu!
Doar mila Ta mă scoate din impas,
Destul acum să fac un singur pas.