O, cât de tainic e-afară

O, cât de tainic e-afară Amurgul cel surâzător, Când păsări al lor imn de seară Şi-l cântă mângâietor! Şi-l cântă mângâietor! Şi-l cântă mângâietor! Iar florile ştiu să tacă, Limbajul lor e un mister. În rugă, corola-şi apleacă Şi ‘nalţă parfum spre cer. Şi ‘nalţă parfum spre cer, Şi ‘nalţă parfum spre cer. Oriunde ochiul priveşte Văd totul în rugă plecat, De sus, ce măreţ se-oglindeşte Pe ape cerunstelat. Pe ape cerunstelat, Pe ape cerunstelat. Natura-n rugă fierbinte, Cerându-şi odihnă acum, Îmi zice: “Ah, vezi, ţine minte, Mereu să te rogi şi tu!” “Mereu să te rogi şi tu! Mereu să te rogi şi tu!”