O, ia Tu aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe Iosif cu turma-ndreptezi
O, ia Tu aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe Iosif cu turma-ndreptezi
Arată-Te, Doamne-n a Ta strălucire, Cel ce pe Heruvimi de-a pururea şezi!
Trezeşte-Ţi puterea slăvită naintea lui Beniamin, Manase şi Efraim,
O, vino degrabă şi dă-ne ajutorul, o, vin şi ne scapă; spre Tine privim!
Ridică-ne, Doamne, ridică-ne iară,
Fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta în noaptea amară; şi noi vom scăpa!
O, până când, Doamne-al Oştirilor Sfinte, pe-ai Tăi Tu Te mânii, deşi Ţi se-nchin?
Le dai să mănânce o pâine de lacrimi şi-i faci să se-adape cu lacrimi din plin?
Ne faci să fim mărul de ceartă şi vrajbă vecinilor noştri, duşmani şi mişei,
Vrăjmaşii ne-aruncă batjocuri întruna, ne fac de ocară, ne râd între ei
Ridică-ne, Doamne-al Oştirilor, iară,
Fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!
O, Doamne-al Oştirii, întoarce-Te iarăşi, din ceruri priveşte cu milă să vezi
A Ta vie scumpă sădită cu grijă, din nou cu iubire Tu s-o cercetezi!
Păzeşte-Ţi răsadul sădit de-a Ta dreaptă şi Fiul pe Care-L alegi Tu din Cer,
Căci via tăiată Ţi-e arsă de flăcări şi-n aspră mustrare mlădiţele-i pier!
O, Doamne-al Oştirii, ridică-ne iarăşi,
Fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!
Să fie-a Ta Mână în veci milostivă cu Omul pe Care Tu dreapta Ţi-ai pus,
Cu Fiul spre Care alegerea-Ţi sfântă făcut-ai Tu, Doamne, să vină de Sus!
Şi-atunci de la Tine noi nu ne-om abate, vom fi-n veci cu Tine la bine şi rău,
Trimite-ne iarăşi a Ta-nviorare şi-n veci noi chema-vom doar numele Tău.
O, Doamne-al Oştirii, ridică-ne iarăşi,
Fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!