O, patria valdenzilor

O, patria valdenzilor, Voi, munţi iubiţi, eu vă salut! De pe înaltul culmilor E vestit un falnic trecut! Ridicaţi-vă fruntea aspră, Înălţaţi un imn triumfal! Despre gloria ce-atinge norii, Pentru care-aţi fost piedestal. # Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze! # Redaţi, voi, grotelor profunde Ecoul cântecului lor Iar voi, torentelor în unde, Amintiţi al lor aprig dor! Ei mergeau din stâncă în stâncă, Şi eroic se-mpotriveau; Pentru-a lor credinţă mai adâncă Bucuroşi chiar totul jertfeau! # Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze! # O, veterani ai văilor, Castani cu trunchiul noduros Văzut-aţi plânsul mamelor Ce cădeau sub braţ nemilos! Aţi văzut ce multe-oseminte Zac bătute de vânt şi ploi, Până-n ceasul judecăţii sfinte, Până-n ziua cea de apoi! # Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze! # Din ce granit a fost tăiat, Acest popor plin de viteji? Ce sânge-n vine-a alergat, Ce iubire de oameni treji! Spiritul de jertfă supremă, Şi iubirea de Domnul lor Le-a făcut credinţa mai sublimă, Şi tăria ca-a munţilor! # Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze! # Valdenzi, al vostru Dumnezeu E-Acelaşi azi şi pentru noi; Îl vom iubi şi noi mereu Cum odat’ L-aţi iubit şi voi! Aţi murit în mari persecuţii, Astăzi cerul e mai senin; Şi pe noi ne cheamă mâine munţii, Şi ca voi vom şti să murim. # Însufleţeşte-i, Doamne, Şi azi pe-ai Tăi copii, Cu-acelaşi Spirit viu, Să ştie să-Ţi urmeze! #