O, poate mama a uita copilul ce-alăptează

O, poate mama a uita copilul ce-alăptează Să n-aibă milă oare ea, de fiul ce-l veghează? # Ce-l strânge ea la sânul ei, şi somnul lui veghează? # Dar chiar şi dacă v-ar uita fiinţa neuitată, Eu totuşi nu vă voi uita de-acuma niciodată! Eu să vă uit nu voi putea de-acuma niciodată! Căci v-am săpat pe-a Mele mâini în rane neuitate Şi-a voastre suflete rămân în ochii Mei curate; Eu nu le uit şi sunt pe veci în ochii Mei curate! Veni-vor zile când cei răi uitaţi vor fi de tine, Vedea-vei fericiţi pe-ai tăi, cu feţe-n veci senine Despovăraţi şi fericiţi, cu feţe-n veci senine.