O popor de ce iubeşti

O popor de ce iubeşti Lucrurile pământeşti Căci din casă şi avere Ţi-ai făcut idoli din ele Şi din lume ai luat Tot ce e spurcat. Şi îţi zici şi tu în tine Nu mai am nimica-n mine Am de toate-n astă lume Nu-mi mai trebuie pe nimeni Să mă înveţe ce să fac Căci eu sunt bogat. Haine scumpe tu să-ţi faci După modă te îmbraci Vorbe rele şi minciuni Ce-s oprite de Scripturi Dar tu la Cuvânt te uiţi Şi nu îl asculţi. Domnul când ţi-a dat un sfat Cu picioru-n el ai dat De-un cuvânt te va-ntreba Cum a fost viaţa ta. Aici jos pe acest pământ Cât tu ai trăit. Te-ai obişnuit la rău Nu-ţi place de Dumnezeu Domnul vine în curând După ai Săi de pe pământ Şi atunci vei rămânea Plângând pururea. Ah vremea-i aproape iată Cum n-a mai fost niciodată Deci te-ntoarce-ngrabă mare Fă cuvânt de ascultare Dacă nu vei rămânea Plângând pururea. Vei rămânea tot plângând Când vor zbura în curând Voi zbura cu Domnul odată Sus în ţara minunată Căci au fost ascultători Şi împotrivitori. Vai popor, de ce n-asculţi Căci Domnul de mult ţi-a spus Te-a strigat prin glasuri vi Nu poţi zice că nu şti Dar Tu nu te mai trezeşti Şi-n minciuni trăieşti. Cercetează-te tu bine Cum e haina de pe tine Căci acolo pe pământ N-ai ascultat de cuvânt Şi întristări ai adus Domnului Isus.