O, vino Doamne-n casa mea

O, vino Doamne-n casa mea, În casa sufletului meu, Şi dragostea sfântă mereu S-o pui să locuiască-n ea! Şi pacea-n dulce fericire Să-mi fie al vieţii jubileu, Idealul sfânt n-a Ta slujire! O, vino Doamne-n casa mea, În casa inimii-n suspine, Unde Te vrea numai pe Tine Să stingi tot ce e rău în ea! Prin har să-i dai izbăvirea, S-o liberezi de zguri străine Şi să-i asiguri mântuirea! O, vino Doamne-n casa mea, În care Te aştept cu drag Ca să calci peste-al ei prag, S-aduci cu Tine ordinea, Şi pacea scumpă, liniştea, Şi-n viaţa sfântă de pribeag Doamne, s-ai întâietatea! Să-mi dai tărie să-Ţi slujesc Şi-n tot ce fac, cu bucurie Numai voinţa Ta să fie, Să demonstez că Te iubesc Şi tot mai mult Te preţuiesc, În doru-avid spre veşnicie, Ce-n suflet zilnic îl nutresc!