Oare nu au nici o vină cei chemați a fi lumină
Oare nu au nici o vină cei chemați a fi lumină
Căci atâtea suflete ajung în iad
Oare spun ei despre Domnul care mântuiește omul
Și promite ca să-i dea cerescul har.
Cel ce zici că ești lumină oare câte inimi ai rănit
Pentru câți ești tu de vină căci pe Isus nu l-au primit.
Oare nu îți păsă ție că atâți n-au apă vie,
Și venind aici un zâmbet n-au primit,
Ei s-au dus în lumea mare unde n-au astâmpărare
Setea sufletului nu și-au potolit.
Tu prin neanțelepciune sau prin faptele-ți nebune
De Hristos pe unii i-ai îndepărtat.
Astăzi poate nu îți păsă că te paște a morții casa
Și tu negi că ești atât de vinovat.
Doamne Tu mă înțelepțește de păcate mă ferește
Căci doresc în cerul slavei să ajung
Știu că drumul către ceruri e adesea plin de neguri
De aceea eu Te rog nu-l fă prea lung.