Omule ce-n astă lume

Omule ce-n astă lume Zi şi noapte te trudeşti Cât mai mult argint şi aur Şi averi s-argoniseşti. Să-ţi căştigi măriri şi ranguri Lăudat să fi mereu Nu te mai gândeşti la moarte Nu gândeşti la Dumnezeu. Nu gândeşti căci mâine poate Dumnezeu te va chema Şi-atunci cât ai strans în lume Ale cui vor rămânea. Cui va rămânea averea Câtă-n lume aduna-şi Cui rămân a tale fapte Şi-al tău aur cui îl laşi. Însă nu uita de suflet C-ai păcătuit mereu Şi ale tale fapte rele Cui le laşi iubitul meu. Cine le-o spăla cu lacrimi Ca să scapi ne osândit Cine, dacă tu în viată, Nici măcar nu te-ai gândit. Poate crezi că ai iertare Şi că Raiul dobândeşti Dacă faci o slujbă, două Şi-o pomană dăruieşti. Nu te înşela iubite, Tot de tine rău va fi C-o pomană şi c-o slujbă Raiul nu-l vei dobândi. Trebuie să-ţi plângi păcatul Şi să-ngenun-chezi acum Jos la crucea mântuiri Jos sub crucea lui Isus. Sângele vărsat pe cruce Te-a spălat, te-a curăţit Numai dânsul, frate dragă, Te mai poate mântui.