Pe drumul Ghetsimanilor, odată
Pe drumul Ghetsimanilor, odată
Treceam uşor pe sub măslini;
# Şi-n şoapta lor, de vânt purtată,
Am auzit atunci îndată
Ce-a fost cândva-n grădina cu măslini. #
Şi frunzele mai poartă astăzi şoapta
Din frunză-n frunză de măslin,
# Aceeaşi amintire minunată:
C-a plâns cândva stingher odată,
A plâns Isus, amar, pe sub măslini. #
De treci cândva în grădina Getsimani,
De-ţi faci cumva vreun drum pe-aici,
# Ai să-ntâlneşti aceleaşi şoapte
Pe-aripa vântului purtate
C-a plâns Isus amar pe sub măslini. #
A plâns amar de mila lumii moarte,
De-a mea şi-a ta pe sub măslini
# Ascultă şoapta frunzelor purtate
De vântul lin ce-adesea bate,
În locul unde-a plâns pe sub măslini. #