Pe drumul care urcă

Pe drumul care urcă Spre tronul prea înalt Nu-s stăvile zidite Din ciment şi bazalt. Nici nori ce-aduc furtună, Nici vânturi, nici stihii De-i soare sau îngheţuri Nu sunt spre-a ne opri. # Cu dorul mântuirii, Urca-vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea, Iubirii lui Isus. # Spre locul veşniciei Din cerul minunat Nu sunt poteci ascunse Mai lesne de urcat Nici cărăuşi cu sarcini Plătiţi nu vei afla Căci fiecare-şi poartă Cu greu povara sa. # Cu dorul mântuirii, Urca-vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea, Iubirii lui Isus. # O lume-ntunecată De norii grei şi reci Nu căuta plăcerea În alte patimi seci Căci mult mai minunată E calea Domnului Ca o cunună-i viaţa Trăită-n legea Lui # Cu dorul mântuirii, Urca-vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea, Iubirii lui Isus. # Şi când ajungi pe culme Povoara-ţi va lua Vei şti că nu zadarnic Urmat-ai calea Sa Căci cea fost viaţa-n faţă Întinsei veşnicii O clipă de zăbavă Ce dăinuie-n copii. # Cu dorul mântuirii, Urca-vom tot mai sus Ne dă puteri chemarea, Iubirii lui Isus. #