Pe drumul spre Emaus

Pe drumul spre Emaus Mergea un călător Sub greaua Lui povara De gânduri şi de dor Mergea încet-nainte El singur şi tăcut Căci printre ai săi fusese Şi nu l-au cunoscut. Cleopa şi cu Luca Îndată s-au unit În mare bucurie Spre cel ce le-a vorbit. Rămâi cu noi străine Căci ziua a trecut Să nu te prindă noaptea Pe-un drum necunoscut. Rămai că din Emaus E drumul lung şi greu Aşa-L înduplecară Tot stăruind mereu. La noi găsi-vei masă Şi adăpost aici Aşa ni-I obiceiul Şi nu vrem să ni-l strici. La masă-i o mirare El frânge pâinea-n două Şi dându-I fiecărui Le zice: Pace vouă. O, cât e de zăbavnic La inimă şi gând Prin marea bucurie Şi-acum stau toţi plângând. Căci prea târziu vorbit-a Al inimi, îndemn N-au cunoscut pe Domnul Dar El le-a dat un semn.