Pe inima lui Isus, capul meu voi pleca

Pe inima lui Isus, capul meu voi pleca, Atunci mă simt fericit, când odihnesc pe ea. Cu grai dulce mă cheamă, Mântuitorul meu: „Vino, odihneşte-te, aici la sânul Meu!” Cor: Pe inima lui Isus, eu fruntea-mi voi pleca, Sunt fericit de nespus când odihnesc pe ea! În braţele lui Isus, trece tot ce-i lumesc, De amăgirea lumii ranele-I mă scutesc, Lanţul robiei cade, se-ndepartă frica, Chiar lacrimi de aş vărsa, degrabă-or înceta. Isus, Stânca inimii, pentru mine-ai murit, La Tine sunt eu sigur, conducător iubit. În linişte-oi aştepta, pân-o trece noaptea, Şi apoi va străluci, zi veşnică a Ta.