Auzi, Doamne, urletul mării?

Auzi, Doamne, urletul mării? Vezi cerul întunecat? De ce ne-ai lăsat disperării, Luptând cu-un duşman turbat? Căci moartea pe noi se răzbună, Nu ştim cum s-o oprim! Oare cum poţi dormi pe furtună? Chiar nu-Ţi pasă că pierim? # Ah, urletul mării, la vorba Ta, Stă smerit Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit! Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit. # Stăpâne, nu vezi cum loveşte Păcatul amar şi greu? Vezi inima-mi cum se căieşte, Auzi oare plânsul meu? Trezeşte-Te Doamne şi-alungă Spaima ce m-a cuprins! Glasul Tău iadu-ntreg să străpungă Vrăjmaşul să-l văd învins! # Ah, urletul mării, la vorba Ta, Stă smerit Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit! Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit. # Isuse, e linişte iară, Toţi norii s-au risipit... Iar pacea în suflet coboară Cu Tine sunt fericit! Te rog să rămâi lângă mine, N-am alt Mântuitor! Vreau să trec marea vieţii cu bine, Prin valuri, prin vânt sau nor. # Ah, urletul mării, la vorba Ta, Stă smerit Când Tu porunceşti, fie orice-ar fi, Mânia furtunii nu poate lovi, Căci Tu stăpâneşti chiar şi val şi vânt, Şi fiare şi demoni printr-un Cuvânt! În Tine mă-ncred cât voi trăi, Domnul meu, preaiubit! Cu Tine Isuse, Stânca mea, sunt liniştit. #