Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp

Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp - video
Pe vremuri, sta Iosua în criză de timp Erau mulţi duşmani pe pământ, Şi soarele sta gata la asfinţit Iar noaptea venea pe pământ. Atunci, ridică Iosua mâna spre cer Cu glas ca de tunet strigând: „Opriţi-vă, astre , mai daţi-mi răgaz Să-i văd pe duşmani la pământ!” # Opreşte-te, Soare, deasupra Pământului! Opreşte-te, Lună, şi tu! Lungească-se ziua aceasta a harului Şi nimeni să nu zică: nu! # Istoria acesta de mult retrăim, E soarele-aproape asfinţit… Duşmanul e încă-n picioare – o ştim – Deşi are capul zdrobit. Din ghiarele-i crude, pe cei disperaţi, Căutăm să îi smulgem acum. Opreşte, părinte ceresc, te rugăm Opreşte al soarelui drum! # Opreşte-te, Soare, deasupra Pământului! Opreşte-te, Lună, şi tu! Lungească-se ziua aceasta a harului Şi nimeni să nu zică: nu! # De este vreun Iosua în veac douăzeci, Să-nalţe dar glasul spre cer, Acum când duşmanii-npotrivă pornesc Şi jertfa umană o cer Nu vrem aţipire la pleoape să dăm, Acum lupta este în toi. Din noaptea de veci suflete noi salvăm, Căci domnul vieţii e-n noi. # Opreşte-te, Soare, deasupra Pământului! Opreşte-te, Lună, şi tu! Lungească-se ziua aceasta a harului Şi nimeni să nu zică: nu! #