Pe-a vieţii mare furtunoasă

Pe-a vieţii mare furtunoasă De-a ispitelor vijelii # Plutind spre patria eternă, A Tatălui din veşnicii. # Cârmaciul bărcii noastre este Isus al păcii Domn ceresc, # De-al cărui glas, vântul şi marea, Ascultă şi se potolesc. # Dar câte-odată El ne lasă În largul mării o clipă, # Plutind cu barca printre valuri Cercând a noastră credinţă. # Dar părăsiţi când ne simţim Şi disperaţi când ne aflăm, # Doamne, nu ne lăsa că pierim Ne-ajută căci ne scufundăm. # El blând furtuna linişteşte Şi blând ne mustră, ascultaţi, # Puţin credincioşilor, iată, Cu voi sunt nu vă-nspăimântaţi. # Atunci a vieţii noastre barcă, O conduce din nou Isus, # Până ne vom vedea odată În limanul păcii de sus. #