Plânge cu-amar,Petru în grădină
Plânge cu-amar,Petru în grădină,
Plânge şi suspină,plânge ne-ncetat,
Nemângâiat,plecat până-n ţărână,
Căci de-al său Domn chiar el s-a lepădat.
R: " M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul !
Ce să mă fac ?" se-ntreabă suspinând.
"M-am lepădat, m-am lepădat de Domnul,
Şi L-am trădat pe Mielul cel mai sfânt."
2. Cum aş putea să-l mai privesc în faţă,
Când ca un laş atunci eu l-am lăsat.
Privirea Lui şi faţa-ndurerată,
Ah, n-aş putea să o uit niciodat'.
3. Mă voi întoarce,mă voi umili,
Şi-l voi ruga să ierte vina mea.
Ştiu că e bun şi nu m-a izgoni,
Mă va primi şi iar mă va ierta.
4. I-a dat o mână şi o privire blândă,
De la pământ cu drag l-a ridicat.
Domnul îl cheamă, dar ce să-i răspundă?
Hai, vino Petre, vino, te-am iertat !
R: Haide să mergem până-n Galilea
La fraţii noștrii care-au aşteptat,
Să ştie toţi că pentru vecie
Voi fi cu voi - din morţi am înviat!
Mergeţi cu toţi,spuneţi la oricine,
Străbateţi ţară toată-n lung şi-n lat,
Spuneţi la oameni,la orice naţiune:
Isus e viu! Hristos a înviat!