Porumbiţă din ruine

Porumbiţă din ruine Trebuie să mai veghezi Să nu oboseşti pe cale Haina albă s-o păzeşti De furtună eşti lovită Faţa ţi s-a înnegrit Dar iubirea mea e mare Căci pentru tine, Pentru tine m-am jertfit. Vremea este pe sfârşite Ia-ţi ulei în lampa ta Ca să ardă totdeauna Să mă poţi întâmpina Zorile când vor apare Îmbrăcată-n alb veşmânt Într-o zi de sărbătoare Vei pleca, vei zbura de pe pământ. Porumbiţă dintre stânci Când din valea cea spinoasă Vine ceasul izbăvirii Vine ziua glorioasă Când din zorile albastre Mirele Tău va veni Îmbrăcat în strălucire Sus la El, în cer te va răpi Lacrimile vor fi şterse Vei uita tot ce-a fost greu Vei cânta cântarea nouă Sus în cer, în Paradis, în Raiul Său.