Aveam ani şaptesprezece

Aveam ani şaptesprezece Număraţi în viaţa mea Când din fraţii unsprăzece Cei zece mă prigoneau. Ştiindu-mă fără vină Gândul lor nu-l cunoşteam Fără frică şi-n odihnă Oile mi le păşteam. Prin livezile înverzite Pe la turmă le-am purtat Şi sub ramuri înflorite Cu cântări le-am mângâiat. Iară fraţii mei cu ură Împotrivă au pornit Toate relele-mi făcură Ne-ncetat m-au prigonit. Oile mi le-n vrăjbiră Mieii mi-a împrăştiat Iar pe mine mă loviră Şi-n fântână m-au aruncat. Dar Isus era cu mine El mă învaţă mereu Mă ferea de limbi păgâne Şi mă ajuta la greu. El mi-a dat un fluier iară Şi din el când am cântat De prin lume, de prin ţară Oile s-au adunat. Azi cu turma noastră mică Urmând blândului păstor Noi de nimeni n-avem frică El e al nostru păstor.