S-a-nţelenit ogorul sfânt

S-a-nţelenit ogorul sfânt... E plin de pălămidă... Cresc ierburi multe: fel de fel de fel; Sămânţa-i năpădită. # „Ce faceţi voi, care lucraţi, De staţi în nepăsare?... Când se va cere ce-aţi lucrat, Ce veţi răspunde oare? # E plină via Mea de spini, Şi păzitori nu are, Căci ei veghind, au adormit... Ah! via struguri n-are!..." # „De ce v-a pus El păzitori: Să staţi în adormire? De ce nu vreţi ca să vegheaţi? Iată ca Domnul vine!" # Când, în grădină, iarăşi vin Să-Mi număr pomii rodnici, O, vai! omida i-a umplut; De roade nu sunt vrednici. # Ce faceţi voi, care lucraţi? O, unde staţi acuma? De ce-s atâţia pomi uscaţi Şi roadă n-au nici unul? # Mă doare pentru robul Meu, Că nu vrea să vegheze; E timpul chiar din urmă-acum, Şi nu vrea să lucreze... # Fecioare, unde sunteţi voi? Cum de n-aţi stat de veghe? Cum locul vi l-aţi părăsit Şi nu aveţi putere?" # Vă deşteptaţi, voi, ce dormiţi În somnul nepăsării! Vă cercetaţi, cât aţi lucrat! E ceasul deşteptării... # De veţi lucra pân' la sfârşit, Veghind în aşteptare, Răsplata vă va da El sus... Nu murmuraţi pe cale! # Din somn, treziţi-vă acum! Vegheaţi fară-ncetare! Luptaţi, vegheaţi şi vă rugaţi! Iată, Isus apare! # Lucraţi cu râvnă-n via Sa! Luptaţi lupta cea bună! Răbdaţi, prin vânturi şi furtuni, Şi veţi primi cununa... #