Sabatul de Domnul dat nouă

Sabatul de Domnul dat nouă Cu soare frumos a sosit! Prinosul cântărilor noastre L-aducem cui ni l-a zidit. În vifor, în foc şi în valuri, Şi-n glas de zefir cristalin Vorbeşte Acel ce din veacuri Conduce al lumii destin! De-i grea şi spinoasă cărarea Noi nu disperăm în nevoi, Când Domnul Isus ceartă marea, E pace aici între noi! În piept inima îmi tresaltă Când Domnul, prin Spiritul Sfânt, Şi ochii şi mintea-mi deşteaptă Să văd şi s-ascult de Cuvânt! Când văd răsărind mii de stele, Când vântul şi norii pornesc, Uimit de cereasca-I putere, Pe Domnul Isus Îl slăvesc! În cer şi sub cer e serbare, Făpturile Te proslăvesc! Lucrările mâinilor Tale În Sabatul sfânt se-odihnesc! Isus, Domnul nostru, în Sabat, În rece mormânt Se-odihni, Ca semn al jertfirii depline, Pe cruce când singur, muri Iar mâine-aducând mântuire, Pe morţi îi trezeşte din somn Sabat să le dea-n nemurire, Isus, al Sabatului Domn! Poporul cel sfânt se adună La Tine, Isus, să-l primeşti, Pe frunte le pune cunună Şi semnul sfinţirii cereşti!