Se clatină a vieţii punte-n apus

Se clatină a vieţii punte-n apus Cu greu pe ea păşesc şi-n gânduri sunt dus Spunându-mi că viaţa nu-mi trece curând Dar iată-mă-n faţă cu tristu-i amurg. Se zguduie puntea şi n-am ajutor Sub mine-i vâltoare mie teamă că mor În jur e pustiu şi singur eu sunt O, cine să-mi spună măcar un cuvânt. Se clatină puntea în dreapta şi stânga Şi strig ajutor văzându-mi osânda Se zguduie puntea în jos şi în sus Amar îmi plâng soarta şi sufletul dus. Şi lunec în jos cu-n ultim efort Mă zbat disperat zadarnic înot Dar iată o mână cu braţ salvator Din valul cel negru mă scoate uşor. Mă scoate afară aş vrea să privesc În jur e-o lumină ce ochii-mi orbesc O teamă mă prinde şi cad la pământ Cu faţa în lacrimi nu scot un cuvânt. O voce îmi spune: n-ai teamă copile Iertat ţi-e păcatul dar hai după Mine Păşeşte de-acuma pe urmele Mele Şi moarte nu afli de calci după ele. Dar cine mai poate să ţină la mine Sunt plin de păcate şi nu se cuvine Făcut-am doar rele în lumea aceasta Nu merit eu milă ci merit pedeapsa. Încredete-n Mine că sunt pentru tine Trimisu-ma Tatăl să-ţi fac numai bine Ridică-ţi tu faţa priveşte în sus Căci Eu salvatorul sunt Domnul Isus. Hai schimbă-ţi tu viaţa de-acum înainte Cum cere Preabunul, Cerescul Părinte Hai schimbă-ţi tu viaţa nimic nu e greu Ascultă de Tatăl, al tău Dumnezeu.