Se-aude, pe uliţa satului meu
Se-aude, pe uliţa satului meu,
Un ropot zorit de copite
O voce un glas care-l ştiu numai eu.
Un chiot de doruri cumplite.
E, poate, Iubitul e poate, chiar El!...
Nu-mi spune că-i vântul, străine.
# Căci azi eu zic: Poate" şi mâine la fel,
Dar poimâine-i sigur că vine! #
Copila, mireasă ce Mire aştepţi?
Nu-i nimeni din cer ca să vie
Zadarnic, spre uliţă ochii ţi-ndrepţi,
Căci uliţa ta e pustie.
De când adormiră părinţii străbuni,
Stau toate la fel neschimbate;
# Ce chiot auzi tu! Ce stranii minuni!
Ce glas de vedenii ciudate?" #
Se-aude, pe uliţa satului meu,
Un glas peste lumea deşartă;
Şi iată un tânăr ce-l ştiu numai eu,
Se-aruncă din sa lângă poartă.
E poate Iubitul e poate, chiar El!
Nu-mi spune că-i vântul străine.
# Căci azi eu zic: Poate" şi mâine la fel,
Dar poimâine-i sigur că vine #