Seara, când sunt numai stele

Seara, când sunt numai stele Sus pe cerul cel înalt, Parcă într-o altă lume, Sunt de îngeri eu chemat. Atunci dorul mă cuprinde Şi mă nalţă către cer, Sus, la bunul meu Părinte, Unde nu mai sunt dureri. Străluciţi mai mult, voi, stele, Celor ce sunt în păcat! Să se-audă o chemare Pentru inimi ne-ncetat. Căci zburând sus, prin nădejde, Fericire vom afla, Şi-ajungând în cer odată, Vom cânta: Aleluia!