Speranţa mea e în Isus, far luminos pe calea mea
Speranţa mea e în Isus, far luminos pe calea mea.
E adăpost, e Stânca mea, tare-n furtuni şi vreme grea.
Ce pace-mi dă prezenţa Sa, când temeri vin şi lupta-i grea.
Mângâietor e-al meu Isus, dragostea Lui îmi e de-ajuns.
Isus Hristos, Cel întrupat, slava cereasc-a părăsit.
Divinul dar nepreţuit, de păcătos dispreţuit.
Isus, murind nevinovat, cu Dumnezeu ne-a împăcat.
Păcatul meu e ispăşit, prin moartea Lui sunt mântuit.
A fost jertfit pe-o cruce grea, El, gloriosul Împărat.
Dar S-a-nălţat biruitor când din mormânt a înviat.
Prin sânge sfânt ce s-a vărsat, sunt de păcat eliberat.
Căci sunt al Său şi El e-al meu, sunt un copil de Dumnezeu.
De teamă sunt eliberat doar prin puterea lui Isus.
Din prima zi pân' la apus, de braţul Lui eu sunt condus.
Nici iadul, chiar şi nici un om, nu mă despart de-al meu Sfânt Domn.
Şi până când ne-om întâlni, doar cu Isus eu voi trăi.