Spre culmi de munte îmi înalţ privirea
Spre culmi de munte îmi înalţ privirea,
De unde vine ajutorul meu,
De la Acel ce ţine-n mâini zidirea,
De la slăvitul nostru Dumnezeu.
Da, El veghează să nu-ţi clatini pasul,
El te păzeşte, credincios, la fel,
Chiar şi atunci când îţi aşterni popasul;
El, ce-a condus poporul Israel!
El te iubeşte ca pe o comoară;
Ţi-e adăpost în soare arzător,
Ca un izvor de umbră ce coboară
Pe dreapta ta, aşa odihnitor!
Când Domnul fi-va pururi lângă tine,
De-orice păcat salvat în veşnicii,
Cu sufletul purtat de mâini divine,
De-acum şi până în etern, vei fi!