Spune, tu, străjer trudit

Spune, tu, străjer trudit: Ceasul lumii cât mai e? Cât mai e de suferit? Când se-arată zorile? „Sus, pe munţi, deja se-aprind Zorii sfintei veşnicii, Sună trâmbiţi de argint! Vine, vine marea zi!” Spune, tu, străjer trudit: Cât mai este de oftat? Când apare-n răsărit Albul nor, cel aşteptat? „Văd, uimit, cum se-mplinesc Semne-n cer şi pe pământ! Ştiu că ele ne vestesc: Vine, vine Domnul sfânt!” Spune, glas de veghetor: Dimineaţă când va fi? Peste lacrimi, peste dor, Soare când va răsări? „Şoapta cerului ascult, Chiar de-i încă noapte grea, Însă nu mai este mult, Vine Domnu-n slava Sa!”