Statornicia este-un har
Statornicia este-un har
Şi fericit e-acel ce-o are,
Că-n urma lui pe veci răsar
Izvoare şi mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat,
Nu-i soţ mai vrednic de-alipire,
Nu-i vestitor mai de urmat
Ca cel statornic în iubire.
Nu-i frate mai nedespărţit,
Nici prieten mai ales să poarte
Un nume mai nepreţuit
Ca cel statornic pân-la moarte.
Nu-i credincios adevărat,
Părinte mai cu vrednicie,
Decât acel ce şi-a păstrat
Credinţa cu statornicie.
În el nu-i umbră, nici nu-i fum,
Ci-i curăţie şi-umilinţă
Nemaiştiind decât de-un drum,
De-o-nvăţătură şi-o credinţă.
În el furtunile-ajung rar,
Rămân puţin şi trec grăbite,
Dar lasă-un mai puternic jar
Şi-aduc noi zări mai strălucite.
Statornic Dumnezeu Ceresc
Nu-Ţi cer mai mare avuţie
Decât să-Ţi cred şi să-Ţi trăiesc
Cuvântul cu statornicie.