Stâncă tare-a mântuirii mele

Stâncă tare-a mântuirii mele, Munte sfânt, născut din Dumnezeu, Către Tine vin să-mi dai putere, Să urmez mereu pe drumul Tău, Să urmez mereu pe drumul Tău. Sus, pe vârful Tău, e mântuirea, Vreau să urc, să-ajung acolo sus, Să pri­vesc cu ochii mei mărirea; Acest munte, sfânt este Isus! Acest munte, sfânt este Isus! Ochii mei stau ţintă către Tine, Inima doreşte tot mai sus; Printre stânci mă-agăţ mereu de Tine; Ne-ncetat mă lupt să-ajung mai sus, Ne-ncetat mă lupt să-ajung mai sus. Ţara mea străluce de mărire, Chiar pe spini de calc eu sunt voios, Inima e plină de iubire; Căci eu sunt pe calea lui Hristos, Căci eu sunt pe calea lui Hristos. Stâncă tare, din veci neclintită, Sus pe vârf se-adună un popor, Un popor cu inima zdrobită La al lor iubit Mântuitor, La al lor iubit Mântuitor.