Suflete pribeag, ce stai în lume

Suflete pribeag, ce stai în lume Printre norii grei de fum Şi se urcă tot mai mult spre culme Abatându-se din drum. Nu uita caci toate lucrurile-n viaţa Pân-la urmă nu au nici un rost Ce-ai zidit în Isus stă de faţă Veşnicia-i de folos. Uită-te în urma ta în zare Chiar pe margini de cărări Lumea umblă în pasul de pierzare Trăind numai-n desfătări. Chiar Pământul-ntins cu tot cei verde Tot dacă l-ai stăpâni Dacă sufletul tău ţi l-ai pierde La nimic nu ţi-ar folosi. Ai grijă la ceasul cel din urmă Ca să fii şi tu salvat. Vine o zi de groază şi furtună Tu veghează ne-ncetat.